Cantina...

Am intrat in cantina. Eram de-a dreptul lihnit. Cred ca nu mai mancasem de vreo 15 ore. Oricum, m-am indreptat rapid spre tejghea, am luat o tava si mi-am asteptat nerabdator randul. Mi-am luat cate ceva din fiecare, fara sa ma mai intereseze, de fapt, ce luam. Cand am terminat, m-am indreptat spre o banca, m-am asezat, mai mult trantindu-ma pe ea, si am inceput sa mananc. Nu avea un gust rau, era chair buna mancarea. Dar omul infometat mananca orice.

Stateam singura la o masa mancand si sorbind dintr-o cafea. Ma uitam in jurul meu sperand sa observ pe cineva cunoscut.

Nu-mi ridicam privirea din farfurie. mancarea aia era chiar buna si arata si foarte bine. Ciudat. Nu la multe cantine vezi asa ceva. De obicei iti trantesc in tava o lingura imensa de tocana care arata ca voma, poate putin mai inchisa la culoare, si care are un gust absolut oribil. Cand am terminat mi-am dus tava la tejghea. M-am uitat prin sala in timp ce imi asteptam randul si am observat-o pe tipa la a carei usa batusem mai devreme. Mi-am lasat tava acolo, m-am indreptat spre masa ei si m-am asezat langa ea.
-Buna, i-am spus.

-Ooo buna! i-am spus zambind si sorbind din nou din cafea. Tu trebuie sa fii...?

-Shiba, i-am raspuns confuz.
Nu-si mai aducea aminte de mine? Abia ce ne cunoscusem in camera ei. Poate era aiurita, poate nu m-a privit atent. Ciudata fata, dar frumoasa. Sorbea in continuare din cafea. As fi vrut sa se opreasca odata, dar apoi am realizat ca ii statea bine. Desi avea un look extravagant, parea ,totdata, eleganta si dadea o nuanta de rafinament. Sau nu...?

-Ah da, Shiba...Imi pare rau. Am avut multe pe cap si pur si simplu am uitat numele tau.
I-am zambit si m-am simtit putin prost vazand expresia fetei lui. Am lasat cafeau din mana si am puso pe tava. Priveam in jos. Simteam ca nu pot sa ma uit in ochii lui...

S-a scuzat ca mi-a uitat numele. Se vedea ca ii parea rau pentru ca l-am uitat. Mi-a evitat privirea, si-a lasat-o in jos, dar acum nu mai sorbea din cafea. Ma intrebam daca sa fiu direct sau nu, dar, pana la urma, m-m\am hotarat. I-am apucat delicat barbia si i-am intors capul spre mine.
-Nu-i nicio problema, i-am spus zambindu-i provocator.

AM inrosit tare, am facut ochii mari si m-am uitat spre el. De ce facuse asta? trebuia sa fie suparat, sau cel putin nu atat de dragut. Ochii lui erau nemaipomeniti si numi puteam lua privirea de la ochii lui. Ramasem fara cuvinte, imi inghitisem limba, nu stiam ce sa mai spun...

Se vedea ca era tensionata. Ma privea fix in ochi, mutandu-si privirea de la unul la celalalt, incercand sa spuna ceva, dar nu a spus nimic. O luasem prin surprindere, asta era clar. O priveam si eu fix in ochi zambind in continuare, intrebandu-ma ce gust avaeu buzele ei. Erau carnoase si pline, as fi vrut sa l sarut, dar era prea devreme. I-am dat drumul si m-am indepartat de ea cativa centimetri.

Am inghitit sec...erau imbujorata si obrajii imi ardeau. Mi-am dus mana rece la obraji vrand sai racesc. Apoi mi-am coborat privireain pamant zambind si uitandu-ma in gol. L-am privit pe furis si am observat ca se uita la mine. Cafeaua se racise asa ca am luat o ingititura.

Nu mai aveam mancare pentru ca o terminasem, asa ca m-am hotarat sa imi iau un suc. Voiam sa trag de timp, sa am o scuza pentru a o privi, pentru a sta langa ea.
-Ma duc sa imi iau un suc, i-am spus, vrei si tu?
M-am ridicat asteptand sa imi dea comanda.

-Um...nu multumesc. Trebuie sa-mi termin cafeau, apoi...vad eu. Dar merci oricum. i-am spus privindul si zambind delicat. Apoi mi-am sorbit din nou cafeaua.

M-am indreptat dezamagit spre tejghea. Ei, nu era mare paguba ca nu vrusese un suc. I-am cerut bucataresei un suc de banane, apoi m-am intors la masa, alaturi de Anette. Am inceput sa imi beau sucul, arucandu-i, din cand in cand, cateva priviri ca sa vad daca se uita sau nu la mine.

Ma uitam din cand in cand spre el, imi sorbeam cafeaua. nu mai eram rosie la fata ceea ce ma faceam sa ma simt mai bine. La un momentdat privirile noastre se incrucisara.

Imi placea de ea. Parea aiurita, era frumoasa si sigur era si amuzanta, asa ca m-am hotarat sa o intreb:
-Vrei sa facem ceva dupa asta?
Speram sa raspunda afirmativ. Uneori ma indoiam cand le puneam intrebarea asta, dar nu stiu de ce. Nu am fost refuzat niciodata, dar totul are un inceput. Totusi, imi placea sa risc.

Am lasat cafeau pe tava si m-am scarpinat. Nu vroiam sa vin din nou cu ideile mele ciudate si sa spuna ca nu are chef sau ceva de genu.
-Daca vrei, am putea sa mergem in parc. E placut mai ales la ora asta sa te plimbi pe acolo.
L-am privit pe furis.

-Da, sigur.
Mi-am terminat sucul mai repede, am asteptat-o sa isi termine cafeaua, apoi ne-am ridicat de la masa. In parc era okay. Iubeam linistea, imi placea sa ma relaxez si sa lenevesc. Am iesit din cantina.

Am zambit fericita. Mi-am terminat cafeau si am iesit din cantina. Am luat-o pe o straduta pana in parc. Era o zi frumoasa de vara. era destul de cald afara, asa ca a trebuit sami dau o camasa jos.